Este tratamentul cu Oxigen Hiperbar potrivit pentru tine?
Contactează-ne acum pentru o consultație telefonică gratuită cu medicul specialist și vezi ce poate face tratamentul cu Oxigen Hiberbar pentru sănatatea ta
ADHD: Înțelegerea tulburării, strategii de tratament și potențialul
Terapiei cu Oxigen Hiperbar
Ce este tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)?
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) face parte din sfera tulburărilor de neurodezvoltare. Tulburările de neurodezvoltare reprezintă tulburări neurocognitive și comportamentale care apar în perioada timpurie a dezvoltării unei persoane și sunt caracterizate de dificultăți în dobândirea și executarea unor capacități intelectuale, motorii, lingvistice sau sociale specifice.
Simptomele ADHD sunt diferite în funcție de vârstă și, așadar, de etapa vieții în care aceasta a fost depistată. Deși simptomele ADHD se ameliorează odată cu înaintarea în vârstă, această tulburare poate impacta în mod negativ direct aspecte ce țin de viața socială, academică și profesională. Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate se desfășoară cel mai frecvent sub forma unui tipar de comportament care implică neatenția și/sau hiperactivitatea-impulsivitatea.
Conform Federației Mondiale a ADHD, principalele criterii de diagnosticare ale ADHD includ:
- simptome persistente de hiperactivitate-impulsivitate și/sau neatenție, prezente timp de cel puțin 6 luni;
- simptomele se manifestă în diferite contexte, precum acasă sau la școală;
- simptomele afectează viața de zi a indivizilor, cauzând dificultăți semnficative de funcționare;
- unele simptome au fost prezente încă din copilărie/adolescența timpurie;
- nicio altă tulburare nu explică mai bine simptomele observate.
Terapia cu Oxigen Hiperbar (HBOT) în ADHD
Terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT) este o metodă de tratament care folosește oxigen pur la presiune mare (în general, de 2-3 atmosfere) pentru a crește cantitatea de oxigen din sânge și țesuturi. Terapia cu oxigen hiperbaric poate ajuta la vindecarea mai rapidă a rănilor, combaterea infecțiilor și are potențial în ameliorarea simptomelor ADHD, prin îmbunătățirea funcției cerebrale și reducerea inflamației. Oxigenoterapia hiperbarică are multiple beneficii, fiind utilă în special în zonele corpului cu nivel scăzut de oxigen.
Mecanisme propuse: Cum ar putea Terapia cu Oxigen Hiperbar (HBOT) să ajute în ADHD
- Îmbunătățirea funcției cerebrale și a fluxului sanguin: Oxigenoterapia hiperbarică crește aportul de oxigen și nutrienți către creier, optimizând funcționarea acestuia și ameliorând o parte din deficiențele asociate cu ADHD;
- Stimularea neurogenezei: Prin creșterea nivelului de oxigen, terapia cu oxigen hiperbaric induce formarea de noi neuroni și facilitează reorganizarea conexiunilor neuronale, contribuind la îmbunătățirea funcțiilor cognitive afectate de ADHD;
- Reducerea inflamației și protecție neuronală: Terapia cu oxigen hiperbaric are efecte antiinflamatorii și antioxidante, protejând neuronii de stresul oxidativ și inflamație, factori implicați în patogeneza ADHD;
- Reglarea neurotransmițătorilor: Studiile sugerează că oxigenoterapia hiperbarică poate influența pozitiv nivelul neurotransmițătorilor implicați în ADHD, precum dopamina și norepinefrina, contribuind la îmbunătățirea atenției, concentrării și la controlul impulsivității.
Studii și dovezi: Prezentarea cercetărilor existente, atât pozitive, cât și negative
Terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT) prezintă un potențial promițător în ameliorarea ADHD, deși cercetările actuale se concentrează în principal pe alte afecțiuni neurologice. Studiile demonstrează capacitatea oxigenoterapiei hiperbarice de a îmbunătăți funcția cognitivă, de a stimula neurogeneza și de a reduce neuroinflamația, toate acestea fiind relevante pentru ADHD.
Centrul Medical Naturalia utilizează terapia cu oxigen hiperbaric pentru a sprijini tratamentele tradiționale prin:
- Îmbunătățirea funcției cognitive: Studiile au arătat că terapia hiperbară poate îmbunătăți memoria, atenția și funcțiile executive la pacienții cu leziuni cerebrale și accidente vasculare cerebrale. Aceste funcții cognitive sunt adesea afectate și în ADHD, sugerând că terapia hiperbară ar putea avea un efect benefic și în acest caz.
- Neurogeneză: Oxigenoterpia hiperbarică a demonstrat că stimulează neurogeneza, adică formarea de noi neuroni, în zone ale creierului implicate în învățare și memorie. Capacitatea de a stimula creșterea numărului de neuroni ar putea fi benefică pentru persoanele cu ADHD, care pot prezenta anomalii structurale în anumite regiuni ale creierului.
- Reducerea neuroinflamației: Neuroinflamația, o inflamație a sistemului nervos, a fost asociată cu ADHD. Studiile pe animale au arătat că terapia cu oxigen hiperbaric poate reduce neuroinflamația, ceea ce ar putea contribui la ameliorarea simptomelor de ADHD.
- Funcția mitocondrială: Mitocondriile sunt responsabile pentru producerea de energie în celule. Disfuncția mitocondrială a fost asociată cu ADHD, iar oxigenoterapia hiperbarică poate îmbunătăți funcția mitocondrială, crescând astfel producția de energie și susținând sănătatea neuronală.
Pe lângă aceste mecanisme, terapia cu oxigen hiperbaric poate îmbunătăți și fluxul sanguin cerebral, ceea ce este esențial pentru funcționarea optimă a creierului.
Centrul Medical Naturalia – plan de tratament personalizat pentru copiii și adulții diagnosticați cu ADHD
Centrul Medical Naturalia crede în importanța de a oferi soluții terapeutice personalizate și eficiente pentru pacienții diagnosticați cu ADHD, indiferent de vârstă. Prin utilizarea terapiei cu oxigen hiperbaric, Centrul Medical Naturalia dezvoltă un plan de tratament individualizat, adaptat pentru a răspunde nevoilor specifice și caracteristicilor unice ale fiecărui pacient.
- Consultație inițială și obiective terapeutice realiste: Procesul începe cu o evaluare inițială amănunțită, în care specialiștii în medicină hiperbară de la Centrul Medical Naturalia analizează cu atenție istoricul medical al pacientului, simptomele ADHD, precum și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi. În colaborare cu pacientul sau cu familia acestuia se stabilesc obiective terapeutice clare și realiste, care vor ghida întregul proces de tratament.
- Plan personalizat de terapie cu oxigen hiperbaric: Pe baza evaluării inițiale, echipa de la Centrul Medical Naturalia elaborează un protocol personalizat de terapie cu oxigen hiperbaric. Acesta include numărul de sesiuni, durata fiecărei sesiuni și presiunea oxigenului administrat. Protocolul este adaptat în funcție de vârsta pacientului, severitatea simptomelor ADHD și răspunsul individual la tratament.
- Monitorizarea și ajustarea tratamentului: Pe parcursul terapiei cu oxigen hiperbaric, Centrul Medical Naturalia monitorizează cu atenție progresul pacientului și evaluează eficacitatea tratamentului. În funcție de evoluția simptomelor și de feedback-ul primit de la pacient sau familie, planul de tratament poate fi ajustat pentru a maximiza rezultatele.
- Terapii complementare: Centrul Medical Naturalia subliniază importanța unei abordări integrative în tratarea ADHD, deoarece terapia cu oxigen hiperbaric își atinge potențialul maxim atunci când este combinată cu alte terapii complementare. Terapia cu oxigen hiperbaric acționează asupra mecanismelor fiziologice și neurologice implicate în ADHD, îmbunătățind funcția cerebrală și reducând inflamația. Cu toate acestea, pentru a aborda complexitatea acestei tulburări, este esențial să se integreze și alte intervenții terapeutice, precum medicația și/sau terapia comportamentală.
Perspective de viitor ale Terapiei cu Oxigen Hiperbaric în tratarea ADHD – direcții de cercetare
O cercetare a demonstrat potențialul oxigenoterapiei hiperbarice în ameliorarea simptomelor sindromului post-comoție (PPCS) la copii, inclusiv a dificultăților cognitive și comportamentale asociate cu ADHD. Aceste rezultate promițătoare deschid noi direcții de cercetare și perspective în domeniul tratamentului ADHD.
Studii clinice randomizate controlate
Sunt necesare studii clinice randomizate controlate pe scară largă pentru a evalua în mod riguros eficacitatea și siguranța terapiei cu oxigen hiperbaric în tratarea ADHD la copii și adulți. Aceste studii ar trebui să includă grupuri de control adecvate și să utilizeze măsuri standardizate de evaluare a simptomelor ADHD și a funcției cognitive.
Identificarea biomarkerilor pentru a prezice răspunsul la HBOT
Identificarea biomarkerilor specifici ar putea permite o selecție mai precisă a pacienților care ar putea beneficia cel mai mult de terapia cu oxigen hiperbaric. Acest lucru ar putea implica investigarea modificărilor neuroimagistice, a nivelurilor de neurotransmițători sau a altor markeri biologici înainte și după tratament.
Explorarea mecanismelor moleculare
De asemenea, este important să se înțeleagă mecanismele moleculare prin care oxigenoterapia hiperbarică influențează funcția cognitivă și simptomele ADHD. Acest lucru ar putea implica studierea efectelor terapiei hiperbare asupra neurogenezei, neuroplasticității, neuroinflamației și funcției mitocondriale.
Potențialul oxigenoterapiei hiperbarice în ADHD: Oportunități și provocări
Oxigenoterapia hiperbarică oferă o oportunitate unică de a aborda ADHD prin mecanisme diferite de cele ale tratamentelor farmacologice și comportamentale tradiționale. Cu toate acestea, există și provocări, cum ar fi necesitatea unor protocoale de tratament standardizate și optimizate.
Rolul în gestionarea pe termen lung a ADHD
Un aspect important de investigat este reprezentat de durata efectelor oxigenoterapiei hiperbarice în timp. Sunt necesare studii pe termen lung pentru a evalua dacă beneficiile terapiei hiperbare se mențin pe o perioadă extinsă și dacă sunt necesare ședințe periodice pentru a susține îmbunătățirile.
Prin continuarea cercetării și a explorării acestor direcții, oxigenoterapia hiperbarică ar putea deveni o componentă valoroasă în abordarea terapeutică a ADHD, oferind o nouă speranță pentru persoanele care se confruntă cu această afecțiune.
Cât de comună este ADHD în rândul copiilor și adulților?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care afectează persoanele de toate vârstele, manifestându-se prin dificultăți de concentrare, impulsivitate și hiperactivitate. La copii, aceste simptome pot afecta performanța școlară și relațiile sociale, în timp ce, la adulți, ele pot duce la probleme legate de organizare, procrastinare și dificultăți în gestionarea timpului, cu impact asupra vieții profesionale și personale. Este important de menționat că ADHD nu este un indicator al lenei sau al lipsei de inteligență, ci o afecțiune medicală care poate fi gestionată cu succes printr-un diagnostic corect și cu tratamentul adecvat.
1. ADHD în rândul copiilor
Există numeroase studii care au analizat prevalența ADHD-ului în rândul copiilor. Un studiu realizat în 2023 și-a propus să ofere o imagine de ansamblu a cercetărilor anterioare. Astfel, pe baza datelor investigate anterior, analiza finală, care a inclus 13 meta-analize, cuprinzând un număr de 588 de studii și 3.277.590 de participanți, a evidențiat o prevalență globală a ADHD de 8% în rândul copiilor și adolescenților. Băieții sunt de două ori mai afectați decât fetele, iar dintre subtipurile ADHD-ului, cel predominant neatent este cel mai frecvent.
2. ADHD în rândul adulților
O altă cercetare de tip „umbrelă” realizată în anul 2023 a inclus date de la peste 21 de milioane de adulți, provenite din 57 de studii primare, evaluate prin 5 studii de sinteză și meta-analize. Rezultatele au arătat că prevalența ADHD-ului la adulți este de 3,10%, subtipul neatent (ADHD-I) fiind cel mai frecvent.
Importanța înțelegerii și tratamentului ADHD pentru o viață împlinită
Înțelegerea ADHD este esențială pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate de această tulburare. Atât la copii, cât și la adulți, ADHD are un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții, inclusiv când vine vorba de performanța academică sau profesională, relațiile interpersonale și starea de bine generală.
- La copii, lipsa tratamentului pentru ADHD poate duce la dificultăți de învățare, frustrare, stimă de sine scăzută și probleme comportamentale. Copiii cu ADHD pot fi percepuți în mod eronat ca fiind leneși, neascultători sau lipsiți de motivație, ceea ce duce la stigmatizare și izolare socială. Înțelegerea faptului că ADHD-ul este o afecțiune neurobiologică, nu o trăsătură de caracter, ajută la schimbarea percepțiilor celor din jur și la crearea unui mediu în care copiii să se simtă sprijiniți și protejați.
- La adulți, nediagnosticat sau netratat, ADHD-ul duce la dificultăți în menținerea unui loc de muncă, probleme financiare, relații instabile și o calitate a vieții scăzută. Adulții cu ADHD se luptă cu procrastinarea, un stil de viață dezorganizat și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor, ceea ce crează stres și anixetate. Înțelegerea ADHD-ului drept o afecțiune care se desfășoară într-un ciclu perpetuu, care poate persista din copilărie sau poate fi diagnosticată pentru prima dată la maturitate, este crucială pentru a căuta ajutor, dar și pentru a opta pentru varianta de tratament adecvată.
Înțelegerea și tratamentul ADHD sunt extrem de importante pentru a ajuta persoanele afectate să își gestioneze simptomele. Tratamentul ADHD poate include medicamente, terapie comportamentală, consiliere și modificări ale stilului de viață. Cu un tratament adecvat, copiii cu ADHD pot învăța să își îmbunătățească atenția, să își controleze impulsivitatea și să își gestioneze hiperactivitatea, ceea ce poate duce la o performanță școlară mai bună și la relații sociale mai sănătoase. Adulții cu ADHD pot învăța să își dezvolte capacitatea de organizare, de gestionare a timpului și abilitățile de comunicare, ceea ce poate duce la o mai mare satisfacție în carieră și în relațiile personale.
Tipuri de ADHD
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o condiție neurobiologică complexă, care se manifestă diferit în funcție de individ. Există trei tipuri de ADHD – primele două tipuri, ADHD predominant neatent și ADHD predominant hiperactiv-impulsiv, și cel de-al treilea tip, care este, de fapt, o combinație a celor două amintite anterior, după cum îi spune și numele, care se manifestă atât prin simptome de neatenție, cât și prin simptome de hiperactivitate-impulsivitate. Este important să le distingem clar atât pentru a putea stabili un diagnostic ADHD corect, cât și pentru a realiza un plan de tratament personalizat, care să corespundă nevoilor specifice ale fiecărui pacient.
I. ADHD predominant neatent
Persoanele diagnosticate cu ADHD predominant neatent (ADD sau tulburare de deficit de atenție, cum era cunoscută anterior) se confruntă cu dificultăți în a-și menține atenția, chiar dacă subiectul este unul important (de exemplu, în cadrul unui examen). ADHD-ul predominant neatent este caracterizat cel mai des prin:
- Dificultăți de concentrare;
- Concentrarea îngreunată de stimuli externi sau de propriile gânduri;
- Dificultăți în a amintirea lucrurilor importante/stil de viață dezorganizat;
- Gestionarea deficitară a timpului.
Este foarte important să înțelegem că aceste dificultăți nu reflectă nici inteligența, nici nivelul de efort depus de o persoană diagnosticată cu ADHD predominant neatent. ADHD-ul predominant neatent este o condiție neurologică care necesită evaluare și tratament din partea unui medic.
II. ADHD predominant hiperactiv-impulsiv
Al doilea tip de ADHD este ADHD-ul predominant hiperactiv-impulsiv, care se caracterizează printr-un nivel de energie ridicat și dificultăți în controlarea impulsurilor, dar și prin:
- Stare de neliniște și dificultăți în a sta liniștit;
- Impulsivitate;
- Dificultăți de concentrare.
ADHD combinat
Al treilea tip de ADHD este ADHD-ul combinat. Această formă întrunește atât dificultățile de concentrare și atenție specifice ADHD-ului predominant neatent, cât și impulsivitatea și energia caracteristice ADHD-ului predominant hiperactiv-impulsiv, însă simptomele pot varia de la persoană la persoană.
Este tratamentul cu Oxigen Hiperbar potrivit pentru tine?
Contactează-ne acum pentru o consultație telefonică gratuită cu medicul specialist și vezi ce poate face tratamentul cu Oxigen Hiberbar pentru sănatatea ta
Simptome și diagnostic
Simptomele și diagnosticul ADHD
Diagnosticarea corectă a tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este esențială pentru ameliorarea simptomatologiei celor afectați. Identificarea corectă a simptomelor caracteristice ADHD, cum ar fi dificultățile de concentrare, impulsivitatea și hiperactivitatea, permite o diferențiere clară de alte condiții și facilitează implementarea unor opțiuni și planuri de tratament adecvate.
Simptome ADHD la adulți
ADHD nu este o tulburare care apare la vârsta adultă. S-a dovedit că, înainte de vârsta de 12 ani, adulții diagnosticați cu ADHD au manifestat simptome caracterstice acestei tulburări. În prezent, aceștia prezintă cel puțin cinci simptome persistente de ADHD (neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate), care le afectează viața de zi cu zi (socială, academică, profesională).
Dacă o persoană suspectează că are ADHD, este important să discutate cu medicul specialist, care va efectua o evaluare detaliată pentru a stabili diagnosticul și a recomanda un tratament adecvat. Simptomele ADHD pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni, de aceea este necesară o evaluare completă pentru a determina cauza exactă, dar și pentru a exclude alte tulburări.
Persoanele cu ADHD experimentează un tipar persistent al următoarelor tipuri de simptome:
În cazul ADHD-ului predominant neatent:
- Greșeli care denotă neglijență la locul de muncă sau în timpul altor activitați;
- Dificultăți în a sta concentrat atunci când vine vorba de sarcini care necesită timp și răbdare. De exemplu, analizarea rapoartelor, completarea formularelor sau revizuirea unor documente lungi;
- Dificultăți în a rămâne atent atunci când alte persoane vorbesc, chiar dacă acestea se adresează în mod direct;
- Dificultăți în a urma instrucțiunile și finaliza sarcinile la locul de muncă;
- Probleme de organizare și gestionare a timpului;
- Rătăcirea frecventă a lucrurilor, precum bani, chei sau telefon.
În cazul ADHD-ului predominant hiperactiv-impulsiv:
- Stare constantă de agitație;
- Dificultăți în a sta într-un loc;
- Vorbit în exces;
- Răspunsul la întrebări înainte ca acestea să fie formulate în totalitate;
- Dificultăți în a aștepta rândul (de pildă, la coadă);
- Întreruperea frecventă a celorlați.
Simptome ADHD la copii și adolescenți
Pentru a primi diagnosticul de ADHD, simptomele trebuie să fi fost prezente înainte de vârsta de 12 ani. Copiii cu vârsta de până la 16 ani sunt diagnosticați cu ADHD dacă au avut cel puțin șase simptome de neatenție și/sau șase simptome de hiperactivitate-impulsivitate, timp de cel puțin 6 luni. Aceste simptome trebuie să fie prezente în cel puțin două contexte diferite (de exemplu, acasă, la școală sau cu prietenii) și să afecteze relațiile sociale sau activitățile școlare ale copilului.
Simptomele de ADHD predominant neatent pot include, la copii și adolescenți:
- Lipsa de atenție la detalii sau comiterea unor greșeli aparent neglijente la școală sau în timpul altor activități;
- Dificultate în a sta concentrat când vine vorba de joacă sau de îndeplinirea altor sarcini, inclusiv în conversații, teste sau teme lungi;
- Probleme în a asculta cu atenție atunci când cineva i se adresează direct;
- Dificultăți în a urma instrucțiunile, a finaliza temele sau treburile casnice; începe des activități noi, dar își pierde concentrarea și se lasă distras cu ușurință;
- Evitarea sarcinilor care necesită efort mental susținut, cum ar fi temele;
- Se pierde des în propriile gânduri.
Semnele de hiperactivitate și impulsivitate pot include, la copii și adolescenți:
- Agitație și mișcări necontrolate în timp ce stau jos (de exemplu, bate din picior);
- Alergatul/cățăratul în momente nepotrivite sau, în cazul adolescenților, senzația frecventă de neliniște;
- Incapacitatea de a se juca sau de a se angaja în activități „liniștite”;
- Mereu în mișcare sau/și pe fugă;
- Vorbit în exces;
- Răspunsul la întrebări înainte de a fi complet formulate, terminarea propozițiilor altor persoane și întreruperea frecventă a celorlalți (în conversații, în timpul jocurilor/activităților);
- Dificultate în a-și aștepta rândul.
Procesul de diagnosticare
Procesul de diagnosticare ADHD la adulți
Stresul, alte probleme de sănătate mintală și bolile fizice pot da simptome asemănătoare cu cele de ADHD. De aceea, e nevoie de evaluare din partea unui medic sau specialist în sănătate mintală, pentru a se găsi cauza exactă a simptomelor și tratamentele potrivite pentru ADHD. În timpul acestei evaluări, medicul va analiza starea emoțională a persoanei, istoricul medical și dacă aceasta are și alte probleme, cum ar fi consumul de alcool sau de substanțe.
O analiză completă include și analizarea comportamentului persoanei încă din copilărie și a experiențelor sale școlare. Pentru a obține aceste informații, medicul poate cere consimțământul de a discuta cu persoanele care cunosc bine persoana în cauză, precum partenerul de viață, familia și prietenii apropiați Pentru o înțelegere aprofundată a simptomelor de ADHD, medicul sau specialistul poate folosi teste și chestionare speciale pentru a vedea dacă un adult îndeplinește criteriile pentru un diagnostic de ADHD. Persoana poate face și teste psihologice care analizează memoria, capacitățile de planificare și luare a deciziilor, abilitățile vizuale și spațiale sau raționamentul.
Procesul de diagnosticare ADHD la copii și adolescenți
Dacă părintele suspectează că copilul ar putea avea ADHD, este foarte important să poarte o discuție cu medicul lui. Uneori, medicii de familie pot diagnostica și trata ADHD. De asemenea, tot ei pot îndruma părinții către un specialist în sănătate mintală, precum un psihiatru sau un psiholog, care va efectua o evaluare amănunțită înainte de a pune diagnosticul de ADHD. Stresul, problemele cu somnul, anxietatea, depresia și alte probleme de sănătate pot cauza simptome asemănătoare cu cele de ADHD. De aceea, este nevoie de o evaluare atentă pentru a afla care este cauza exactă a acestor simptome.
În timpul evaluării, medicul sau specialistul în sănătate mintală poate:
- Examina istoricul medical și de sănătate mintală al copilului;
- Cere permisiunea de a discuta cu membrii familiei, profesorii și alți adulți care îl cunosc bine pe copil și îl văd în contexte diferite, pentru a afla mai multe despre comportamentul și experiențele copilului atât acasă, cât și la școală;
- Folosi scale standardizate de evaluare a comportamentului sau liste de verificare a simptomelor ADHD pentru a determina dacă un copil sau adolescent îndeplinește criteriile pentru un diagnostic de ADHD;
- Administra teste psihologice care analizează memoria de lucru, funcțiile executive (abilități precum planificarea și luarea deciziilor), abilitățile vizuale și spațiale sau raționamentul.
Care sunt cauzele ADHD
Cauza exactă a tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) nu este pe deplin înțeleasă. Mai mult decât o cauză de sine stătătoare, specialiștii consideră că la baza ADHD stă o combinație de factori, dintre care:
A. Factori genetici
ADHD tinde să fie prezent în familie și, în majoritatea cazurilor, se consideră că genele moștenite de la părinți sunt un factor semnificativ în dezvoltarea afecțiunii. Cercetările arată că părinții și frații unei persoane cu ADHD au șanse mai mari să aibă și ei ADHD. Cu toate acestea, modul în care ADHD este moștenit este complex și sunt șanse mici ca acesta să fie legat de o singură problemă genetică.
B. Factori neurobiologici
Cercetările au identificat o serie de posibile diferențe în creierul persoanelor cu ADHD față de cele fără această afecțiune. Momentan, semnificația acestor diferențe nu este clară. De exemplu, studiile au sugerat că anumite zone ale creierului pot fi mai mici la persoanele cu ADHD, în timp ce alte zone pot fi mai mari. Alte studii au sugerat că persoanele cu ADHD pot prezenta un dezechilibru al nivelului de neurotransmițători din creier sau că acești mesageri chimici nu funcționează corect.
C. Factori de mediu
Se crede că anumite persoane prezintă un risc mai mare de ADHD, inclusiv persoanele:
- care s-au născut prematur (înainte de a 37-a săptămână de sarcină) sau cu o greutate mică la naștere;
- cu epilepsie;
- cu leziuni cerebrale – care s-au produs fie în uter, fie după o leziune gravă a capului mai târziu în viață.
Tratament și intervenții pentru ADHD
ADHD-ul nu poate fi tratat. În schimb, tratamentele descoperite până acum pot să reducă simptomele și să îmbunătățească capacitatea de funcționare atât în viața de zi cu zi, cât și pe plan academic sau profesional.
I. Medicamente ADHD
1. Stimulente
Dintre medicamentele folosite pentru a trata ADHD-ul, stimulentele reprezintă cel mai întâlnit tip, iar cercetările au arătat că pot fi extrem de eficiente. La fel ca toate medicamentele, stimulentele pot avea efecte secundare care variază de la persoană la persoană și necesită o monitorizare atentă din partea medicului. Stimulentele pot avea efecte secundare, printre care:
– O ușoară creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac;
– Pierderea poftei de mâncare, care poate duce la scădere în greutate sau creștere insuficientă în greutate;
– Tulburări de somn;
– Dureri de cap;
– Dureri de stomac;
– Senzație de agresivitate, iritabilitate, depresie, anxietate sau tensiune.
– Somnolență;
– Amețeli;
– Greață și vărsături.
2. Nestimulente
Medicamentele nestimulente pentru ADHD se caracterizează printr-un mecanism de acțiune diferit față de stimulente. Acestea nu acționează direct asupra nivelurilor de dopamină și norepinefrină din creier, ci mai degrabă modulează alți neurotransmițători, cum ar fi norepinefrina și receptorii alfa-2 adrenergici. Ca efecte secundare, pot apărea:
– Creșterea ușoară a tensiunii și a pulsului;
– Greață și vărsături;
– Dureri de stomac;
– Probleme cu somnul;
– Amețeli;
– Durere de cap;
– Nervozitate;
– În cazuri rare, pot apărea și efecte mai grave, cum ar fi gânduri de suicid sau probleme cu ficatul. Dacă apar astfel de probleme, este important ca pacientul să discute imediat cu medicul.
II. Terapii comportamentale
Atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților, terapiile comportamentale, cum ar fi CBT (terapia cognitiv-comportamentală), au un rol important în ameliorarea ADHD. Terapiile comportamentale se concentrează pe creșterea capacității de gestionare a gândurilor sau a comportamentelor negative, astfel încât pacienții diagnosticați cu ADHD să dobândească mecanismele necesare pentru a face față provocărilor specifice acestei tulburări.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) propune o abordare axată pe problemă, ceea ce înseamnă că scopul terapiei este acela de a învăța persoanele diagnosticate cu ADHD să își dezvolte o serie de abilități care să le ajute să gestioneze situațiile dificile. CBT prezintă două componente: elementul cognitiv, adică cel care ajută persoanele care suferă de ADHD să își schimbe percepția asupra situațiilor dificile pe care le întâmpină, și elementul comportamental, care îi ajută să își schimbe modul în care reacționează în diferite contexte.
Antrenamentul abilităților sociale
Mulți copii și adolescenți diagnosticați cu ADHD se confruntă cu probleme de adaptare din cauza abilităților sociale slab dezvoltate. Deși antrenamentul abilităților sociale (SST) este o abordare comună, aceasta a ridicat semne de întrebare din pricina eficacității limitate. În acest sens, au fost identificate două direcții promițătoare, care își propun modificarea SST pentru a fi mai eficient în ameliorarea ADHD. Prima direcție implică atenționarea cu privire la comportamentul social indadecvat, în timp real, în situații reale de viață (fie prin semne nonverbale, fie prin șoapte discrete), dar și încurajarea comportamentelor pozitive. A doua direcție implică încurajarea colegilor să fie mai toleranți față de tinerii cu ADHD. Cu toate astea, până în prezent, această modalitate a fost insuficient studiată în literatura de specialitate.
Psihoeducație pentru părinți și copii
Un studiu a evaluat eficacitatea unui program de psihoeducație structurat pentru părinții copiilor cu ADHD, constatând că acesta a îmbunătățit semnificativ răspunsul la medicație și a redus simptomele ADHD. Programul a avut ca rezultat o mai bună înțelegere a ADHD de către părinți și creșterea dorinței de a respecta planul de tratament medicamentos.
Planuri educaționale individualizate (PEI)
Planurile educaționale individualizate joacă un rol important în ameliorarea ADHD în mediul academic, adaptându-se nevoilor specifice ale fiecărui elev. Prin intermediul PEI, cadrele didactice pot:
– Personaliza procesul de învățare;
– Reduce stresul și anxietatea;
– Încuraja interacțiuni pozitive;
– Implica părinții.
Discuție cu medicul specialist: Importanța consultării unui medic înainte de a începe HBOT
Înainte de a începe Terapia cu Oxigen hiperbaric (HBOT), este esențial să purtați o discuție detaliată cu un medicii specialiști de la Centrul Medical Naturalia. Această consultație are ca scop asigurarea că terapia cu oxigen hiperbaric este o opțiune sigură și adecvată pentru nevoile individuale ale fiecărui pacient.
- Evaluarea medicală completă: Centrul Meducal Naturalia va efectua o evaluare amănunțită a stării de sănătate a pacientului, inclusiv istoricul medical, examenul fizic și eventuale investigații suplimentare, pentru a determina dacă oxigenoterapia hiperbarică este sigură și indicată în cazul particular.
- Identificarea contraindicațiilor: Anumite condiții medicale, cum ar fi pneumotoraxul netratat sau infecțiile respiratorii acute, pot reprezenta contraindicații pentru oxigenoterapia hiperbarică. Medicul specialist de la Centrul Medical Naturalia va identifica orice potențială problemă de sănătate care ar putea interfera cu terapia.
- Personalizarea planului de tratament: Fiecare pacient este unic, iar nevoile sale terapeutice pot varia. Centrul Medical Naturalia va adapta planul de tratament cu oxigen hiperbaric în funcție de vârsta, starea de sănătate și obiectivele terapeutice ale pacientului, stabilind durata, frecvența și presiunea optimă pentru sesiunile de terapie.
- Monitorizarea și ajustarea tratamentului: Pe parcurs, Centrul Medical Naturalia va monitoriza îndeaproape răspunsul pacientului la oxigenoterapia hiperbarică și va ajusta planul de tratament, dacă este necesar. Aceasta poate implica modificarea duratei sau frecvenței sesiunilor, precum și a altor parametri ai terapiei.
Centrul Medical Naturalia își asumă responsabilitatea de a oferi pacienților cu ADHD cele mai bune opțiuni de tratament disponibile. Prin abordarea personalizată, monitorizarea continuă și integrarea terapiilor complementare, Centrul Medical Naturalia își propune să ajute pacienții să își gestioneze simptomele ADHD, să își atingă potențialul maxim și să se bucure de o viață împlinită și fericită.
Centrul Medical Naturalia se remarcă prin:
Inovația în terapia cu oxigen hiperbar și tratamentul necrozelor merg mână în mână la Centrul Medical Naturalia din Voluntari. Cu o cameră hiperbară de ultimă generație, unică în România, și o echipă medicală devotată, îți oferim cele mai bune soluții pentru o viață sănătoasă și activă. Dacă suferi de necroză, te invităm să ne contactezi pentru o consultație gratuită și pentru a descoperi cum te putem ajuta să îți recapeți sănătatea și calitatea vieții.
Referințe și surse:
- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0165032723009230 (prevalență copii)
- Ayano, G., Demelash, S., Gizachew, Y., Tsegay, L., & Alat, R. (2023). The global prevalence of attention deficit hyperactivity disorder in children and adolescents: An umbrella review of meta-analyses. Journal of affective disorders.
- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0165178123003992 (prevalență adulți)
- Ayano, G., Tsegay, L., Gizachew, Y., Necho, M., Yohannes, K., Abraha, M., … & Alati, R. (2023). Prevalence of attention deficit hyperactivity disorder in adults: umbrella review of evidence generated across the globe. Psychiatry research, 115449.
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955126/ (tipuri de ADHD, DMS-5)
- https://applications.emro.who.int/docs/EMRPUB_leaflet_2019_mnh_214_en.pdf (OMS, cauze, simptome comune)
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7330190/ (OMS, diagnostic ADHD)
- https://www.adhdcentre.co.uk/understanding-adhd-the-3-different-types-and-their-symptoms/ (tipuri de ADHD)
- https://www.nimh.nih.gov/health/publications/adhd-what-you-need-to-know (simptome la adulți)
- https://www.nimh.nih.gov/health/publications/attention-deficit-hyperactivity-disorder-in-children-and-teens-what-you-need-to-know (simptome la copii)
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4145948/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9508089/
- https://nyulangone.org/conditions/attention-deficit-hyperactivity-disorder/treatments/cognitive-therapy-for-attention-deficit-hyperactivity-disorder
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8533945/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8465921/
- https://www.unicef.org/romania/media/13121/file/UNICEF%20Romania%20Set%20de%20instrumente%20pentru%20educatia%20incluziva.pdf
- https://www.nimh.nih.gov/health/publications/attention-deficit-hyperactivity-disorder-in-children-and-teens-what-you-need-to-know
- https://www.nhs.uk/conditions/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/treatment/
- https://www.nhs.uk/conditions/attention-deficit-hyperactivity-disorder-adhd/causes/
- (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC465567)
- (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29082428/)
- https://www.nimh.nih.gov/health/publications/adhd-what-you-need-to-know